Pe zi ce trece mai pacatos

Sunt un pacatos si jumatate, asta e adevarul. La prima vedere pare ciudat, atunci cand m-am intors la Dumnezeu, eram in stare sa identific cinci-sase pacate facute in timpul zilei. Acum, dupa ce timpul a trecut si studiul biblic a continuat, identific in fiecare seara poate zeci de pacate pe care le-am facut in timpul zilei. Un gand nepotrivit, o privire nepotrivita, o actiune nepotrivita, lipsa unei actiuni, cat de mult si cat de usor pacatuim. Te-ai astepta ca pe masura ce ce il cauti mai mult pe Dumnezeu si incerci sa te apropii de El, sa pacatuiesti mai putin. Si ce se intampla? Dumnezeu, pe zi ce trece, iti arata ca faci o multime de pacate, de dimineata pana seara.

Cred ca si inainte faceam o multime de pacate, dar nu imi dadeam seama de ele. Acum, Dumnezeu ma face constient de ele si parca din ce in ce mai mult, imi dau seama cat ma iubeste El.

El ma iubeste chiar daca eu gresesc fata de E,l zilnic, si ma iarta. Cum e posibil sa existe o asemenea dragoste? Eu unul nu pot explica. Eu ma lupt cu mine sa iubesc un om care nu mi-a gresit cu nimic, ce sa mai zic de cei care mi-au gresit, iar Dumnezeu ma iubeste nespus de mult, chiar daca eu gresesc fata de El si Il intristez cu pacatul meu in fiecare zi.

Aseara am inteles, cred eu, de ce spunea apostolul Pavel ca el este cel dintai pacatos:

1 Timotei 1:15 O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi", dintre care cel dintâi sunt eu.

Cred aici ca se referea si pacatele comise inainte de a se intoarce la Dumnezeu, dar cred ca se referea si la pacatele zilnice, de care Dumnezeu ne face din ce in ce mai constienti pe masura ce ne apropiem de El.

Imi dau seama cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de multe pacate ne iarta si ma simt mic, slab, pur si simplu simt ca nu merit dragostea Lui. Nici unul dintre noi nu o merita, slavit sa fie Dumnezeu ca s-a indurat de noi si l-a dat pe Fiul Sau ca rascumparare pentru toate pacatele noastre. Sa luam aminte la acest sacrificiu si sa nu ramanem nepasatori, sau si mai rau, sa credem ca mantuirea este ceva care ni se cuvine. Nici unul dintre noi nu merita nimic din ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi.