Rugaciunea mea Stapane
In tarziul miez de noapte
catre Tine se ridica,
plansa-n lacrimi si-n soapte.
Pleaca-Ti milostiv urechea
si suspinul meu asculta:
- nu mai pot plati Stapane datoria mea
cea multa.
Apasat de-a ei povara, rugaciunea mi se curma
mai ingaduie-ma Doamne
si plati-voi tot pe urma.
De pe crucea Ta Isuse glasul Tau coboara-n vale:
"fiule, iertata-i toata datoria vinei Tale"...
O, Tu mi-ai iertat Isuse datoria mea cea mare
cand pe Golgota, viata Tu Ti-ai dat rascumparare.
Peste toata datoria sufletului care plange
Tu ai scris "IERTARE"
cu sudoare si cu sange.
Insa sluga pacatoasa
care plange-acum fierbinte
chiar si dupa-aceasta Doamne,
a pacatuit-nainte.
Tu iertasi pe-al tau datornic
mila cand veni sa-Ti ceie,
el pe-al sau de gat il stranse
cel din urma ban sa-i deie!
Te-ndurasi cand el venit-a indurarea Ta s-o ceara,
dar el sfasie pe altul, fara mila ca o fiara!
- Eu am fost acel datornic
care plange-acum fierbinte
si-asternutul meu cu lacrimi
de cainta-l ud Parinte.
O, Te rog pentru-ndurarea si iubirea TA cea mare
scrie si peste aceasta datorie grea "IERTARE".
*preluat de pe www.resursecrestine.ro*
Friday, 13 March 2009
Versetul zilei
"Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: "Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,"
Exodul 34:6
Exodul 34:6
Thursday, 12 March 2009
A fost invierea lui Isus o farsa? Ce spun dovezile medicale?
Am vazut chiar ieri pe un post tv specializat pe documentare, o emisiune in care se sustinea ideea ca Isus nu a murit pe cruce, a fost doar intr-o stare comatoasa si invierea a fost un fals. Odata, am avut si eu indoieli legate de acest eveniment si m-am decis sa caut un raspuns. Acum vreau sa prezint argumentele care m-au convins, din punct de vedere medical. O argumentatie completa puteti gasi in cartea "Pledoarie pentru Cristos" de Lee Strobel.
Pe scurt, teoria lesinului se bazeaza pe urmatorul rationament: Isus a lesinat doar pe cruce din cauza epuizarii, sau i-a fost dat un drog care l-a facut sa para mort si ca mai tarziu a fost reanimant de aerul rece si umed din mormant. Adeptii teoriei conspiratiei au sprijinit aceasta ipoteza pe faptul ca, atunci cand se afla pe cruce, Isus a primit un lichid imbibat intr-un burete ( Marcu 15:36 ) si ca Pilat a parut surprins de cat de repede a murit Isus ( Marcu 15:44 ). In consecinta, au spus ei, reaparitia lui Isus nu a fost o inviere miraculoasa, ci doar o resuscitare accidentala, iar mormantul Lui a ramas gol pentru ca El a continuat sa traiasca.
Haideti sa privim doar faptele, evaluand fiecare eveniment din acea zi fatidica a rastignirii, prin prisma istoriei si stiintei medicale.
Tortura dinaintea crucii
Totul a inceput dupa Cina cea de Taina. Isus S-a dus cu ucenicii Sai pe Muntele Maslinilor, in Gradina Ghetsimani. Acolo S-a rugat toata noaptea. In tot acest timp, El anticipa evenimentele zilei urmatoare. El stia ce suferinta urma sa indure si era supus unei presiuni psihice enorme. Evangheliile ne spun ca in acel moment sudoarea I s-a preschimbat in picaturi de sange. Oare acesta nu este rezultatul unei imaginatii foarte active? Mai sunt demni de incredere autorii Evangheliilor?
DA!! Aceasta conditie medicala se numeste hematidroza. Nu este foarte comuna, dar este asociata cu o presiune psihica foarte mare. Cum apare? Nelinistea profunda cauzeaza eliberarea de substante chimice care rup capilarele din glandele sudoripare. In consecinta, se produce o usoara sangerare in aceste glande, iar sudoarea apare amescata cu sange. Nu e vorba de mult sange, doar de o cantitate mica.
Un alt efect este fragilitatea deosebita a pielii, asa ca atunci cand Isus a fost biciuit a doua zi de soldatul roman, pielea Lui era foarte sensibila.
Biciuirile romanilor erau cunoscute ca fiind extrem de brutale. De obicei constau in treizeci si noua de lovituri de bici, dar de multe ori erau mai numeroase, in functie de dispozitia in care se afla soldatul ce le aplica. Acesta folosea un bici din curele de piele impletite, intre care erau prinse bile metalice. Cand biciul lovea carnea, aceste bile cauzau vanatai sau contuzii profunde, care se rupeau la urmatoarele lovituri. Biciul mai avea totodata si bucati ascutite de os, care taiau adanc in carne. Spinarea era atat de sfasiata, incat uneori, din cauza taieturilor extrem de adanci, se putea vedea o portiune din coloana vertebrala. Biciuirea se facea de la umeri in jos, pe spinare, pe fese si pe partea din spate a picioarelor. Era absolut oribil.
Un medic care a studiat metoda romana de biciuire a spus: "Pe masura ce biciurea inainta, loviturile sfasiau muschii scheletici interni si lasau in urma fasii tremuratoare de carne sangeranda". Un istoric din secolul al III-lea, Eusebiu, a descris biciuirea dupa cum urmeaza:" Venele celui bicuit erau sfartecate, iar muschii, tendoanele si intestinele victimei erau expuse vederii." Stim ca multi oameni mureau in urma unor astfel de batai inca inainte de a fi crucificati.
In cel mai bun caz, victima suferea niste dureri ingrozitoare si intra in soc hipovolemic. Ce inseamna? Hypo inseamna "scazut", vol se refera la volum, iar emic inseamna "sange"; asadar socul hipovolemic inseamna ca persoana respectiva sufera efectele pierderii unei cantitati importante de sange. Aceasta are patru efecte. In primul rand, inima galopeaza in incercarea de a pompa sangele care nu mai este acolo; in al doilea rand, scade tensiunea arteriala, provocand lesin sau colaps; in al treilea rand, rinichii nu mai produc urina pentru a pastra volumul ramas; si in al patrulea rand, persoana respectiva are o senzatie foarte puternica de sete, deoarece corpul tanjeste dupa lichide, ca sa inlocuiasca volumul de sange pierdut.
Isus era in soc hipovolemic pe cand urca impleticindu-Se pe drumul spre locul executiei Sale de la Calvar, purtand barna orizontala a crucii. Mai tarziu citim ca Isus a spus "Mi-e sete" moment in care I s-a oferit otet. Din cauza efectelor teribile ale biciuirii, este sigur ca Isus se afla deja intr-o stare grava, aproape critica, inainte chiar de a I se bate piroanele in maini si in picioare.
Agonia crucii
Cat de sigura este moartea prin aceasta metoda cruda, lenta si mai degraba inexacta de executie, numita crucificare? Adevarul este ca multi nu stiu sigur in ce fel isi omoara crucea victimele. Pentru a putea intelege ce s-a intamplat, trebuie sa analizam din punct de vedere medical ce s-a intamplat acolo.
Atunci cand a ajuns pe Golgota, Isus a fost culcat pe pamant si mainile I-au fost intinse lateral si pironite de barna orizontala. Aceasta barna transversala era numita "patibulum" si in aceasta faza a rastignirii era separata de barna verticala, care era infipta definitiv in pamant.
Cu ce era pironit? Romanii foloseau piroane cu o lungime cuprinsa intre 13cm si 18cm, ascutite la varf. Acestea erau batute prin incheietura, cam la 2,5cm sub palma. Contrar traditiei populare, piroanele erau batute in incheieturi si nu in palme. Aceasta era o pozitie sigura, care bloca mainile; daca piroanele ar fi fost batute prin palme, greutatea trupului ar fi provocat sfasierea pielii si Isus ar fi cazut de pe cruce. Este important sa intelegem ca pironul traversa locul prin care trece nervul median. Acesta este cel mai mare nerv ce porneste spre palma si el a fost zdrobit de pironul trecut prin el.
Va amintiti durerea pe care o simtiti cand va loviti la cot? Acela este de fapt un alt nerv, numit nervul cubital. Durerea provocata de lovirea lui accidentala este extrem de puternica. Imaginati-va cum ar fi sa va bata cineva un piron prin acel nerv. Durerea era absolut insuportabila!!!! De fapt, a trebuit sa fie inventat un nou cuvant: atroce. Acest cuvant inseamna literal "de pe cruce." In latina excruciatus, format din ex si cruciare.
Ganditi-va numai: a fost nevoie sa se creeze un cuvant nou, deoarece nici unul dintre cele existente in limba nu putea descrie chinurile intense provocate de crucificare. Apoi Isus a fost ridicat si barna orizontala a fost prinsa de stalpul vertical, apoi I s-au batut piroane in picioare. Din nou, nervii picioarelor au fost zdrobiti, provocand acelasi gen de durere.
Ce efect are aceasta pozitie asupra corpului? Bratele i-au fost intinse si alungite cu aproximativ 15cm, ceea ce a provocat dislocarea ambilor umeri. Astfel s-a implinit profetia din Psalmul 22, care a prevestit rastignirea cu sute de ani inainte de a avea loc: "Oasele mi se despart."
Cauza mortii
Pentru a vedea daca moartea poate fi simulata, trebuie sa vedem ce anume o cauzeaza. Crucificarea era in esenta o moarte lenta si agonizanta prin asfixiere.
Cum? Din cauza ca presiunile exercitate asupra muschilor si a diafragmei fortau pieptul in pozitie de inspiratie; pentru a putea expira, omul trebuia sa se impinga sus cu picioarele pentru ca tensiunea asupra muschilor sa fie usurata cateva clipe. Dar facand acest lucru, piroanele sfasiau mai adanc in carne, blocandu-se in ultima instanta la nivelul oaselor tarsiene. Dupa ce reusea sa expire omul putea sa se lase din nou in jos si sa inspire. Apoi trebuia sa se ridice din nou pentru a expira, frecandu-si spatele insangerat de lemnul aspru al crucii. Acest proces se repeta mereu si mereu, pana cand omul era biruit de epuizare si nu se mai putea ridica sa respire. Cand ritmul respiratiei incetineste, omul intra in asa-numita acidoza respiratorie - bioxidul de carbon din sange se dizolva sub forma de acid carbonic, provocand cresterea aciditatii sangelui. Aceasta duce in ultima instanta la batai neregulate ale inimii. De fapt, cu inima batand nebuneste, Isus a stiut ca se afla in pragul mortii si atunci a putut sa spuna "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si apoi a murit in urma unui stop cardiac.
Chiar inainte de a muri, socul hipovolemic a provocat un ritm cardiac rapid si sustinut, care a contribuit la insuficienta cardiaca, avand ca rezultat retinerea de lichid in membrana ce inconjoara inima - scurgerea pericardica - precum si in membrana ce inconjoara plamanii - scurgerea pleurala.
Astfel, atunci cand soldatul roman a venit si, convins fiind ca Isus este mort, I-a confirmat moartea infigand o sulita in coasta lui dreapta. Probabil ca in coasta dreapta; nu putem fi siguri de aceasta, dar din descrieri rezulta ca probabil a fost vorba de partea dreapta, intre coaste. Se pare ca sulita a patruns prin plamanul drept in inima, asa ca atunci cand a fost scoasa, a curs un lichid - scurgerea pericardica si pleurala. Acesta avea aspectul unui lichid limpede, ca apa, si a fost urmat de un volum mare de sange, conform descrierii martorului ocular Ioan in Evanghelia Sa.
Probabil ca Ioan nu a avut nici cea mai vaga idee de ce a vazut atat sange, cat si un lichid limpede - cu siguranta ca cineva fara pregatire medicala nu s-ar astepta la asa ceva. Cu toate acestea, descrierea lui Ioan este in deplina concordanta cu ceea ce spune medicina moderna ca ar fi trebuit sa se intample.
De ce au rupt picioarele talharilor crucificati? Romanii foloseau manerul de otel al lancii romane scurte pentru a zdrobi oasele inferioare de la picioarele victimelor. Astfel omul nu mai putea sa se inalte pentru a respira si moartea prin asfixiere intervenea in cateva minute. In Noul Testament ni se spune ca oasele lui Isus nu au fost zdrobite, deoarece soldatii romani stabilisera deja ca era mort si folosisera sulita pentru a-i confirma moartea. S-a implinit o alta profetie a Vechiului Testament cu privire la Mesia, si anume ca oasele Lui nu vor fi sfaramate.
Concluzie
Isus era in soc hipovolemic din cauza pierderii masive de sange inca dinainte de a incepe crucificarea in sine. Ar fi fost cu neputinta sa-Si simuleze moartea, deoarece nu poti sa simulezi prea mult incapacitatea de a respira. In plus, sulita infipta in inima Lui ar fi rezolvat problema o data pentru totdeauna. Iar soldatii romani nu si-ar fi riscat propria viata lasandu-L sa plece viu.
Sa presupunem totusi ca imposibilul s-a produs, Isus a reusit cumva sa supravietuiasca crucificarii. Adica a reusit sa scape din fasiile de panza, sa rostogoleasca stanca uriasa de la gura mormantului si sa treaca de soldatii romani ce stateau de paza. Intrebarea in acest caz este cum ar fi putut umbla dupa ce picioarele I-ar fi fost batute in piroane? Cum ar fi putut sa apara pe drumul spre Emaus la scurt timp dupa aceea, parcurgand pe jos distante atat de mari? Cum Si-ar fi putut folosi bratele dupa ce acestea ar fi fost intinse si dislocate din incheieturi? Nu uitati ca ar fi avut rani masive la spate si o rana de sulita in piept.
O persoana intr-o stare atat de jalnica nu i-ar fi inspirat niciodata pe ucenici sa mearga sa proclame ca El este Domnul vietii, care a biruit mormantul. Dupa acele abuzuri oribile, cu toata trauma su pierderea catastrofala de sange, ar fi aratat atat de vrednic de mila incat ucenicii nu L-ar fi aclamat niciodata ca invingator triumfator al mortii; L-ar fi compatimit si ar fi incercat sa Il ingrijeasca pentru a-Si recapata sanatatea. Este absurd sa credem ca daca li S-a aratat in acea stare mizerabila, adeptii Sai ar fi fost indemnati sa porneasca o miscare mondiala bazata pe speranta ca intr-o buna zi vor avea si ei parte de un trup inviat ca al Lui. E absolut imposibil.
Intrebare pentru inima
Isus a mers intentionat in bratele vanzatorului Sau, nu S-a opus arestarii, nu S-a aparat la proces, e clar ca S-a supus de buna voie la o forma umilitoare si agonizanta de tortura. Ce ar fi putut motiva pe cineva sa consimta sa sufere o astfel de pedeapsa?
Eu cred ca o persoana obisnuita nu ar fi facut acest lucru. El a stiut ce Il astepta si a fost gata sa treaca prin toate, deoarece numai asa putea sa ne rascumpere. A slujit ca inlocuitor al nostru si platind pedeapsa cu moartea ce ni se cuvine noua, din pricina rebeliunii noastre impotriva lui Dumnezeu. In aceasta a constat misiunea Lui pe pamant.
Acest raspuns ar putea fi concluzionat intr-un singur cuvant - dragostea.
Pe scurt, teoria lesinului se bazeaza pe urmatorul rationament: Isus a lesinat doar pe cruce din cauza epuizarii, sau i-a fost dat un drog care l-a facut sa para mort si ca mai tarziu a fost reanimant de aerul rece si umed din mormant. Adeptii teoriei conspiratiei au sprijinit aceasta ipoteza pe faptul ca, atunci cand se afla pe cruce, Isus a primit un lichid imbibat intr-un burete ( Marcu 15:36 ) si ca Pilat a parut surprins de cat de repede a murit Isus ( Marcu 15:44 ). In consecinta, au spus ei, reaparitia lui Isus nu a fost o inviere miraculoasa, ci doar o resuscitare accidentala, iar mormantul Lui a ramas gol pentru ca El a continuat sa traiasca.
Haideti sa privim doar faptele, evaluand fiecare eveniment din acea zi fatidica a rastignirii, prin prisma istoriei si stiintei medicale.
Tortura dinaintea crucii
Totul a inceput dupa Cina cea de Taina. Isus S-a dus cu ucenicii Sai pe Muntele Maslinilor, in Gradina Ghetsimani. Acolo S-a rugat toata noaptea. In tot acest timp, El anticipa evenimentele zilei urmatoare. El stia ce suferinta urma sa indure si era supus unei presiuni psihice enorme. Evangheliile ne spun ca in acel moment sudoarea I s-a preschimbat in picaturi de sange. Oare acesta nu este rezultatul unei imaginatii foarte active? Mai sunt demni de incredere autorii Evangheliilor?
DA!! Aceasta conditie medicala se numeste hematidroza. Nu este foarte comuna, dar este asociata cu o presiune psihica foarte mare. Cum apare? Nelinistea profunda cauzeaza eliberarea de substante chimice care rup capilarele din glandele sudoripare. In consecinta, se produce o usoara sangerare in aceste glande, iar sudoarea apare amescata cu sange. Nu e vorba de mult sange, doar de o cantitate mica.
Un alt efect este fragilitatea deosebita a pielii, asa ca atunci cand Isus a fost biciuit a doua zi de soldatul roman, pielea Lui era foarte sensibila.
Biciuirile romanilor erau cunoscute ca fiind extrem de brutale. De obicei constau in treizeci si noua de lovituri de bici, dar de multe ori erau mai numeroase, in functie de dispozitia in care se afla soldatul ce le aplica. Acesta folosea un bici din curele de piele impletite, intre care erau prinse bile metalice. Cand biciul lovea carnea, aceste bile cauzau vanatai sau contuzii profunde, care se rupeau la urmatoarele lovituri. Biciul mai avea totodata si bucati ascutite de os, care taiau adanc in carne. Spinarea era atat de sfasiata, incat uneori, din cauza taieturilor extrem de adanci, se putea vedea o portiune din coloana vertebrala. Biciuirea se facea de la umeri in jos, pe spinare, pe fese si pe partea din spate a picioarelor. Era absolut oribil.
Un medic care a studiat metoda romana de biciuire a spus: "Pe masura ce biciurea inainta, loviturile sfasiau muschii scheletici interni si lasau in urma fasii tremuratoare de carne sangeranda". Un istoric din secolul al III-lea, Eusebiu, a descris biciuirea dupa cum urmeaza:" Venele celui bicuit erau sfartecate, iar muschii, tendoanele si intestinele victimei erau expuse vederii." Stim ca multi oameni mureau in urma unor astfel de batai inca inainte de a fi crucificati.
In cel mai bun caz, victima suferea niste dureri ingrozitoare si intra in soc hipovolemic. Ce inseamna? Hypo inseamna "scazut", vol se refera la volum, iar emic inseamna "sange"; asadar socul hipovolemic inseamna ca persoana respectiva sufera efectele pierderii unei cantitati importante de sange. Aceasta are patru efecte. In primul rand, inima galopeaza in incercarea de a pompa sangele care nu mai este acolo; in al doilea rand, scade tensiunea arteriala, provocand lesin sau colaps; in al treilea rand, rinichii nu mai produc urina pentru a pastra volumul ramas; si in al patrulea rand, persoana respectiva are o senzatie foarte puternica de sete, deoarece corpul tanjeste dupa lichide, ca sa inlocuiasca volumul de sange pierdut.
Isus era in soc hipovolemic pe cand urca impleticindu-Se pe drumul spre locul executiei Sale de la Calvar, purtand barna orizontala a crucii. Mai tarziu citim ca Isus a spus "Mi-e sete" moment in care I s-a oferit otet. Din cauza efectelor teribile ale biciuirii, este sigur ca Isus se afla deja intr-o stare grava, aproape critica, inainte chiar de a I se bate piroanele in maini si in picioare.
Agonia crucii
Cat de sigura este moartea prin aceasta metoda cruda, lenta si mai degraba inexacta de executie, numita crucificare? Adevarul este ca multi nu stiu sigur in ce fel isi omoara crucea victimele. Pentru a putea intelege ce s-a intamplat, trebuie sa analizam din punct de vedere medical ce s-a intamplat acolo.
Atunci cand a ajuns pe Golgota, Isus a fost culcat pe pamant si mainile I-au fost intinse lateral si pironite de barna orizontala. Aceasta barna transversala era numita "patibulum" si in aceasta faza a rastignirii era separata de barna verticala, care era infipta definitiv in pamant.
Cu ce era pironit? Romanii foloseau piroane cu o lungime cuprinsa intre 13cm si 18cm, ascutite la varf. Acestea erau batute prin incheietura, cam la 2,5cm sub palma. Contrar traditiei populare, piroanele erau batute in incheieturi si nu in palme. Aceasta era o pozitie sigura, care bloca mainile; daca piroanele ar fi fost batute prin palme, greutatea trupului ar fi provocat sfasierea pielii si Isus ar fi cazut de pe cruce. Este important sa intelegem ca pironul traversa locul prin care trece nervul median. Acesta este cel mai mare nerv ce porneste spre palma si el a fost zdrobit de pironul trecut prin el.
Va amintiti durerea pe care o simtiti cand va loviti la cot? Acela este de fapt un alt nerv, numit nervul cubital. Durerea provocata de lovirea lui accidentala este extrem de puternica. Imaginati-va cum ar fi sa va bata cineva un piron prin acel nerv. Durerea era absolut insuportabila!!!! De fapt, a trebuit sa fie inventat un nou cuvant: atroce. Acest cuvant inseamna literal "de pe cruce." In latina excruciatus, format din ex si cruciare.
Ganditi-va numai: a fost nevoie sa se creeze un cuvant nou, deoarece nici unul dintre cele existente in limba nu putea descrie chinurile intense provocate de crucificare. Apoi Isus a fost ridicat si barna orizontala a fost prinsa de stalpul vertical, apoi I s-au batut piroane in picioare. Din nou, nervii picioarelor au fost zdrobiti, provocand acelasi gen de durere.
Ce efect are aceasta pozitie asupra corpului? Bratele i-au fost intinse si alungite cu aproximativ 15cm, ceea ce a provocat dislocarea ambilor umeri. Astfel s-a implinit profetia din Psalmul 22, care a prevestit rastignirea cu sute de ani inainte de a avea loc: "Oasele mi se despart."
Cauza mortii
Pentru a vedea daca moartea poate fi simulata, trebuie sa vedem ce anume o cauzeaza. Crucificarea era in esenta o moarte lenta si agonizanta prin asfixiere.
Cum? Din cauza ca presiunile exercitate asupra muschilor si a diafragmei fortau pieptul in pozitie de inspiratie; pentru a putea expira, omul trebuia sa se impinga sus cu picioarele pentru ca tensiunea asupra muschilor sa fie usurata cateva clipe. Dar facand acest lucru, piroanele sfasiau mai adanc in carne, blocandu-se in ultima instanta la nivelul oaselor tarsiene. Dupa ce reusea sa expire omul putea sa se lase din nou in jos si sa inspire. Apoi trebuia sa se ridice din nou pentru a expira, frecandu-si spatele insangerat de lemnul aspru al crucii. Acest proces se repeta mereu si mereu, pana cand omul era biruit de epuizare si nu se mai putea ridica sa respire. Cand ritmul respiratiei incetineste, omul intra in asa-numita acidoza respiratorie - bioxidul de carbon din sange se dizolva sub forma de acid carbonic, provocand cresterea aciditatii sangelui. Aceasta duce in ultima instanta la batai neregulate ale inimii. De fapt, cu inima batand nebuneste, Isus a stiut ca se afla in pragul mortii si atunci a putut sa spuna "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si apoi a murit in urma unui stop cardiac.
Chiar inainte de a muri, socul hipovolemic a provocat un ritm cardiac rapid si sustinut, care a contribuit la insuficienta cardiaca, avand ca rezultat retinerea de lichid in membrana ce inconjoara inima - scurgerea pericardica - precum si in membrana ce inconjoara plamanii - scurgerea pleurala.
Astfel, atunci cand soldatul roman a venit si, convins fiind ca Isus este mort, I-a confirmat moartea infigand o sulita in coasta lui dreapta. Probabil ca in coasta dreapta; nu putem fi siguri de aceasta, dar din descrieri rezulta ca probabil a fost vorba de partea dreapta, intre coaste. Se pare ca sulita a patruns prin plamanul drept in inima, asa ca atunci cand a fost scoasa, a curs un lichid - scurgerea pericardica si pleurala. Acesta avea aspectul unui lichid limpede, ca apa, si a fost urmat de un volum mare de sange, conform descrierii martorului ocular Ioan in Evanghelia Sa.
Probabil ca Ioan nu a avut nici cea mai vaga idee de ce a vazut atat sange, cat si un lichid limpede - cu siguranta ca cineva fara pregatire medicala nu s-ar astepta la asa ceva. Cu toate acestea, descrierea lui Ioan este in deplina concordanta cu ceea ce spune medicina moderna ca ar fi trebuit sa se intample.
De ce au rupt picioarele talharilor crucificati? Romanii foloseau manerul de otel al lancii romane scurte pentru a zdrobi oasele inferioare de la picioarele victimelor. Astfel omul nu mai putea sa se inalte pentru a respira si moartea prin asfixiere intervenea in cateva minute. In Noul Testament ni se spune ca oasele lui Isus nu au fost zdrobite, deoarece soldatii romani stabilisera deja ca era mort si folosisera sulita pentru a-i confirma moartea. S-a implinit o alta profetie a Vechiului Testament cu privire la Mesia, si anume ca oasele Lui nu vor fi sfaramate.
Concluzie
Isus era in soc hipovolemic din cauza pierderii masive de sange inca dinainte de a incepe crucificarea in sine. Ar fi fost cu neputinta sa-Si simuleze moartea, deoarece nu poti sa simulezi prea mult incapacitatea de a respira. In plus, sulita infipta in inima Lui ar fi rezolvat problema o data pentru totdeauna. Iar soldatii romani nu si-ar fi riscat propria viata lasandu-L sa plece viu.
Sa presupunem totusi ca imposibilul s-a produs, Isus a reusit cumva sa supravietuiasca crucificarii. Adica a reusit sa scape din fasiile de panza, sa rostogoleasca stanca uriasa de la gura mormantului si sa treaca de soldatii romani ce stateau de paza. Intrebarea in acest caz este cum ar fi putut umbla dupa ce picioarele I-ar fi fost batute in piroane? Cum ar fi putut sa apara pe drumul spre Emaus la scurt timp dupa aceea, parcurgand pe jos distante atat de mari? Cum Si-ar fi putut folosi bratele dupa ce acestea ar fi fost intinse si dislocate din incheieturi? Nu uitati ca ar fi avut rani masive la spate si o rana de sulita in piept.
O persoana intr-o stare atat de jalnica nu i-ar fi inspirat niciodata pe ucenici sa mearga sa proclame ca El este Domnul vietii, care a biruit mormantul. Dupa acele abuzuri oribile, cu toata trauma su pierderea catastrofala de sange, ar fi aratat atat de vrednic de mila incat ucenicii nu L-ar fi aclamat niciodata ca invingator triumfator al mortii; L-ar fi compatimit si ar fi incercat sa Il ingrijeasca pentru a-Si recapata sanatatea. Este absurd sa credem ca daca li S-a aratat in acea stare mizerabila, adeptii Sai ar fi fost indemnati sa porneasca o miscare mondiala bazata pe speranta ca intr-o buna zi vor avea si ei parte de un trup inviat ca al Lui. E absolut imposibil.
Intrebare pentru inima
Isus a mers intentionat in bratele vanzatorului Sau, nu S-a opus arestarii, nu S-a aparat la proces, e clar ca S-a supus de buna voie la o forma umilitoare si agonizanta de tortura. Ce ar fi putut motiva pe cineva sa consimta sa sufere o astfel de pedeapsa?
Eu cred ca o persoana obisnuita nu ar fi facut acest lucru. El a stiut ce Il astepta si a fost gata sa treaca prin toate, deoarece numai asa putea sa ne rascumpere. A slujit ca inlocuitor al nostru si platind pedeapsa cu moartea ce ni se cuvine noua, din pricina rebeliunii noastre impotriva lui Dumnezeu. In aceasta a constat misiunea Lui pe pamant.
Acest raspuns ar putea fi concluzionat intr-un singur cuvant - dragostea.
Iata Omul! - intalnire pentru studenti la Suceava, cu Florin Ianovici
Organizatia Studentilor Crestini Evanghelici din Romania - Grupul local Suceava, in colaborare cu Grupul din Iasi, invita studenti, absolventi si viitori studenti la o seara speciala in care mesajul biblic va fi prezentat de pastorul Florin Ianovici (Bucuresti). Vor canta reprezentanti ai grupurilor din Suceava si Iasi si apoi un Grup de tineri din Arad.
Intalnirea va avea loc Vineri 27 Martie, incepand cu ora 18, la Casa de Cultura din Suceava. Tema acestei intalniri este "Iata Omul - Raspunsul cautarii". Va asteptam cu drag la o intalnire in care veti afla mai multe despre Isus si despre lucrarea cu studentii din Suceava dar si cea din Iasi.
sursa www.tanarcrestin.ro
Eu nu stiu, Doamne - Traian Dorz
Eu nu stiu, Doamne, unde inca
imi vei mai duce pasii mei,
dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfanta pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, ce ispite
vor mai mai veni in calea mea,
dar stiu ca-n Tine biruinta
si ocrotire voi avea.
Eu nu stiu, Doamne, de cati prieteni
mai pot fi inca parasit,
dar stiu ca Tu vei fi cu mine
Insotitor nedespartit.
Eu nu stiu, Doamne, cate lacrimi
au sa mai planga ochii mei,
dar stiu ca tu vei vei fi-alinare
si mangaiere pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, cate jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar stiu ca Tu-mi vei da putere
sa-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu stiu, Doamne, cate rane
voi mai primi de la ai mei,
dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare
si rugaciune pentru ei.
Eu nu-mi stiu, Doamne, viitorul,
dar stiu ca el e-n mana Ta;
ajuta-mi sa nu uit aceasta
ca linistit sa-Ti pot urma.
imi vei mai duce pasii mei,
dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde
lumina sfanta pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, ce ispite
vor mai mai veni in calea mea,
dar stiu ca-n Tine biruinta
si ocrotire voi avea.
Eu nu stiu, Doamne, de cati prieteni
mai pot fi inca parasit,
dar stiu ca Tu vei fi cu mine
Insotitor nedespartit.
Eu nu stiu, Doamne, cate lacrimi
au sa mai planga ochii mei,
dar stiu ca tu vei vei fi-alinare
si mangaiere pentru ei.
Eu nu stiu, Doamne, cate jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar stiu ca Tu-mi vei da putere
sa-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu stiu, Doamne, cate rane
voi mai primi de la ai mei,
dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare
si rugaciune pentru ei.
Eu nu-mi stiu, Doamne, viitorul,
dar stiu ca el e-n mana Ta;
ajuta-mi sa nu uit aceasta
ca linistit sa-Ti pot urma.
de la Vladim Pustan - Vremea lucrarii
Biblia este plina de cazuri de slujitori trimisi in lucrare totalmente "nepregatiti". Oameni ce au considerat ca inca nu a sosit timpul toiagului, al calatoriei, al punerii deoparte pentru Imparatie, dar pentru care Dumnezeu a hotarat grabirea consacrarii.
Toti sunt oameni care au stiut ce presupune urmarea lui Dumnezeu, ce fel de truda cere, cat de fara cusur trebuie sa fie jertfa. De aceea, poate, au mai asteptat, au tras de timp. Moise si Ghedeon, Isaia si Ieremia, David si atatia altii de care avea nevoie cerul au fost trimisi inainte de a termina scoala, inainte de a primi recunoasterea oamenilor.
Atatia oameni nu fac nimic pentru ca asteapta un semn, o trimitere speciala, maturizare suficienta. O lumanare arde in clipa in care e aprinsa. Daca Duhul lui Dumnezeu este peste tine, trebuie sa arzi in clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, trebuie sa arzi din clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, pentru ca maine poate fi ziua neputintei sufletului si trupului, maine poate fi obisnuinta cu nelucrarea, maine poate fi lipsa obiectului slujirii. Multi ne ascundem lenea si lancezeala spirituala dupa versete biblice- "Si Moise a spus ca el nu pleaca in lucrare daca nu vine Domnul cu el." Si tot asteptam ziua in care sa ne bata Dumnezeu pe umar si sa zica: "No, hai!".
Sunt nopti in care nu pot dormi, gandidu-ma la acei oameni pe care mi-am propus sa-i vizitez maine la spital si cand m-am dus, mi-a spus asistenta ca omul cautat nu mai e acolo, pentru ca aseara a murit, si am ramas cu portocala in geanta; dar el nu avea nevoie de portocala mea, ci de mine, intelegi asta?
Maine mi-am propus sa-i vestesc Evanghelia unui om, dar nu l-am mai gasit, pentru ca se mutase. Sunt prea tanar pentru cor, pentru predicare, pentru misiune, pentru facerea binelui. Asteapta sa termini facultatea, sa te casatoresti si sa ai vreo cinci copii si soacra-ta sa fie cu tine in casa si masina sa te lase de doua ori pe saptamana si seful sa te tina la ore suplimentare. Vei fi un bun slujitor atunci. Daca acum cand ai asa putine responsabilitati sociale nu poti, cum vei putea atunci?
Stai si mediteaza la cuvintele acestea: "Ca sa ajungi in varful unui stejar ai doua metode la indemana. Sa te cateri julindu-ti mainile si picioarele sau sa te asezi pe o ghinda si sa astepti."
Nu spune ca esti prea neinsemnat pentru Imparatie. O lumanare poate face cand vrea ea ce soarele nu poate face niciodata - sa lumineze noaptea. Are nevoie Dumnezeu de lumina ta, oricat de palpaitoare ar fi. Vremea lucrarii e acum...
Toti sunt oameni care au stiut ce presupune urmarea lui Dumnezeu, ce fel de truda cere, cat de fara cusur trebuie sa fie jertfa. De aceea, poate, au mai asteptat, au tras de timp. Moise si Ghedeon, Isaia si Ieremia, David si atatia altii de care avea nevoie cerul au fost trimisi inainte de a termina scoala, inainte de a primi recunoasterea oamenilor.
Atatia oameni nu fac nimic pentru ca asteapta un semn, o trimitere speciala, maturizare suficienta. O lumanare arde in clipa in care e aprinsa. Daca Duhul lui Dumnezeu este peste tine, trebuie sa arzi in clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, trebuie sa arzi din clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, pentru ca maine poate fi ziua neputintei sufletului si trupului, maine poate fi obisnuinta cu nelucrarea, maine poate fi lipsa obiectului slujirii. Multi ne ascundem lenea si lancezeala spirituala dupa versete biblice- "Si Moise a spus ca el nu pleaca in lucrare daca nu vine Domnul cu el." Si tot asteptam ziua in care sa ne bata Dumnezeu pe umar si sa zica: "No, hai!".
Sunt nopti in care nu pot dormi, gandidu-ma la acei oameni pe care mi-am propus sa-i vizitez maine la spital si cand m-am dus, mi-a spus asistenta ca omul cautat nu mai e acolo, pentru ca aseara a murit, si am ramas cu portocala in geanta; dar el nu avea nevoie de portocala mea, ci de mine, intelegi asta?
Maine mi-am propus sa-i vestesc Evanghelia unui om, dar nu l-am mai gasit, pentru ca se mutase. Sunt prea tanar pentru cor, pentru predicare, pentru misiune, pentru facerea binelui. Asteapta sa termini facultatea, sa te casatoresti si sa ai vreo cinci copii si soacra-ta sa fie cu tine in casa si masina sa te lase de doua ori pe saptamana si seful sa te tina la ore suplimentare. Vei fi un bun slujitor atunci. Daca acum cand ai asa putine responsabilitati sociale nu poti, cum vei putea atunci?
Stai si mediteaza la cuvintele acestea: "Ca sa ajungi in varful unui stejar ai doua metode la indemana. Sa te cateri julindu-ti mainile si picioarele sau sa te asezi pe o ghinda si sa astepti."
Nu spune ca esti prea neinsemnat pentru Imparatie. O lumanare poate face cand vrea ea ce soarele nu poate face niciodata - sa lumineze noaptea. Are nevoie Dumnezeu de lumina ta, oricat de palpaitoare ar fi. Vremea lucrarii e acum...
Versetul zilei
"Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti."
Galateni 5:16
Galateni 5:16
Wednesday, 11 March 2009
Cateva citate - C. S. Lewis
Tu nu ai un suflet. Tu eşti un suflet. Tu ai un trup.
Tot ceea ce nu este veşnic, este veşnic inutil.
Dacă vei citi istoria, vei vedea că creştinii care au făcut cel mai mult pentru lumea aceasta sunt cei care s-au gândit cel mai mult la lumea de dincolo.
Niciun om nu ştie cât de rău este până ce nu a încercat din greu să fie bun.
Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.
Nu ne îndoim, neapărat, că Dumnezeu va face ce e mai bine pentru noi; ne întrebăm cât de dureros se va dovedi acest bine.
Ţinteşte spre ceruri, şi te vei pricopsi cu pământul. Ţinteşte spre pământ, şi nu te vei pricopsi cu niciuna din cele două.
Cel mai sigur drum către iad este cel progresiv - panta lină, uşor de parcurs, fără curbe neaşteptate, fără pietre de hotar, fără indicatoare.
Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu "Facă-se voia Ta" şi cei cărora Dumnezeu le spune "Bine, acţionează după cum crezi".
Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.
Unii oameni se simt vinovaţi în legătură cu propriile nelinişti şi le consideră o lipsă a credinţei, dar ele sunt încercări, nu păcate. Ele sunt, ca toate încercările, dacă putem să le privim astfel, partea noastră în patimile lui Christos.
În realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste, pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos.
Incerc aici sa preintampin sa spuna cineva prostia pe care oamenii o spun cel mai des despre El: „Sunt gata sa il accept pe Isus ca un mare invatator, dar nu accept pretentia Sa de a fi Dumnezeu.” Acest lucru nu avem voie sa il spunem. Un om care ar fi doar un om si ar fi spus ceea ce a spus Isus nu ar fi un mare invatator moral. Ar fi ori un nebun la acelasi nivel cu un om care ar sustine ca este un ou fiert – ori ar fi diavolul; trebuie sa alegi intre acestea doua. Ori Acesta era si este Fiul lui Dumnezeu, ori un om nebun sau chiar mai rau. Poti sa il cataloghezi ca un demon; sau poti sa Ii cazi la picioare si sa Il numesti Domn si Dumnezeu. Dar nu Il mai jigni spunand ca a fost doar un mare invatator. El nu a lasat aceasta alternativa deschisa.
Tot ceea ce nu este veşnic, este veşnic inutil.
Dacă vei citi istoria, vei vedea că creştinii care au făcut cel mai mult pentru lumea aceasta sunt cei care s-au gândit cel mai mult la lumea de dincolo.
Niciun om nu ştie cât de rău este până ce nu a încercat din greu să fie bun.
Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.
Nu ne îndoim, neapărat, că Dumnezeu va face ce e mai bine pentru noi; ne întrebăm cât de dureros se va dovedi acest bine.
Ţinteşte spre ceruri, şi te vei pricopsi cu pământul. Ţinteşte spre pământ, şi nu te vei pricopsi cu niciuna din cele două.
Cel mai sigur drum către iad este cel progresiv - panta lină, uşor de parcurs, fără curbe neaşteptate, fără pietre de hotar, fără indicatoare.
Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu "Facă-se voia Ta" şi cei cărora Dumnezeu le spune "Bine, acţionează după cum crezi".
Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.
Unii oameni se simt vinovaţi în legătură cu propriile nelinişti şi le consideră o lipsă a credinţei, dar ele sunt încercări, nu păcate. Ele sunt, ca toate încercările, dacă putem să le privim astfel, partea noastră în patimile lui Christos.
În realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste, pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos.
Incerc aici sa preintampin sa spuna cineva prostia pe care oamenii o spun cel mai des despre El: „Sunt gata sa il accept pe Isus ca un mare invatator, dar nu accept pretentia Sa de a fi Dumnezeu.” Acest lucru nu avem voie sa il spunem. Un om care ar fi doar un om si ar fi spus ceea ce a spus Isus nu ar fi un mare invatator moral. Ar fi ori un nebun la acelasi nivel cu un om care ar sustine ca este un ou fiert – ori ar fi diavolul; trebuie sa alegi intre acestea doua. Ori Acesta era si este Fiul lui Dumnezeu, ori un om nebun sau chiar mai rau. Poti sa il cataloghezi ca un demon; sau poti sa Ii cazi la picioare si sa Il numesti Domn si Dumnezeu. Dar nu Il mai jigni spunand ca a fost doar un mare invatator. El nu a lasat aceasta alternativa deschisa.
Turneul Cireşarii Valea Jiului
Fundaţia noastră organizează un mini turneu pe Valea Jiului în luna martie. Vladimir Pustan şi Florin Ianovici, însoţiţi de cântăreţii fundaţiei noastre, vă roagă să îi susţineţi spiritual în această lucrare ca Dumnezeu să ne de-a biruinţă şi să fim o reală binecuvântare pentru oraşele în care vom ajunge. Programul este următorul:
19 martie 2009 - Râmnicu Vâlcea _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
20 martie 2009 - Călan _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
21 martie 2009 - Haţeg _ Cinematograful oraşului _ ora 17
22 martie 2009 - Lupeni _ Cinematograful oraşului _ ora 11
22 martie 2009- Petroşani _ Casa de Cultură a Sindicatelor Ion Dulamita _ ora 18
www.ciresarii.ro
19 martie 2009 - Râmnicu Vâlcea _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
20 martie 2009 - Călan _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
21 martie 2009 - Haţeg _ Cinematograful oraşului _ ora 17
22 martie 2009 - Lupeni _ Cinematograful oraşului _ ora 11
22 martie 2009- Petroşani _ Casa de Cultură a Sindicatelor Ion Dulamita _ ora 18
www.ciresarii.ro
de la Vladimir Pustan - Examenele iubirii
M-a intrebat o tanara saptamana trecuta care sunt testele pe care iubirea trebuie sa le treaca pentru a sti ca e iubire adevarata sau surogat. Care e diferenta, cine face diferenta si cum putem avea certitudini intr-o lume plina de incertitudini?
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Versetul zilei
"Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
Romani 8:1
Romani 8:1
Tuesday, 10 March 2009
Ce este crestinismul?
Doua citate despre ce este cu adevarat crestinismul:
La inceput, Crestimismul a fost o partasie de oameni care se adunau in jurul lui Cristos.
Apoi a ajuns in Grecia, unde a devenit o Filozofie...
Dupa aceea s-a intins pana la Roma, unde s-a transformat intr-o Institutie...
Mai apoi, de-a lungul secolelor, in Europa, a devenit o Cultura.
In final, in America, s-a facut din el o Afacere...
Astazi, instrainati unii de altii, motivati si adunati de diverse interese, simtim nevoia intoarcerii la Dragostea dintai, simtim ca e vremea Impacarii!
"Crestinismul nu seamana cu nicio alta religie. Esenta crestinismului nu este un set de invataturi, ci insasi persoana lui Cristos.
Crestinismul nu reprezinta o chemare la a invata un sistem de reguli nou referitor la cum sa fii o persoana mai buna sau cum sa traiesti o viata mai buna; nu a fost alcatuit ca o explicatie potrivita pentru misterele de nepatruns ale vietii. Nu a fost dezvoltat de catre filozofi ca sistem de gandire etica cu rolul de definire a comportamentului. Nu a fost pus la punct si nici potrivit pe masura nevoilor omenirii ca o terapie de ajustare.
Este o chemare la a fi una cu El, ca sa ajungem, prin aceasta unitate, la acel "singur lucru" pe care il vrea si de care are cu adevarat nevoie orice persoana de pe pamant- implinirea desavarsita a tuturor dorintelor in cadrul unei relatii eterne de dragoste neintinata. "
-Josh McDowell & Thomas Williams, Relatie prin Cuvant, Ed.Scriptum, Oradea, 2008 , p.25
*preluat de pe http://paginadeviata.blogspot.com *
La inceput, Crestimismul a fost o partasie de oameni care se adunau in jurul lui Cristos.
Apoi a ajuns in Grecia, unde a devenit o Filozofie...
Dupa aceea s-a intins pana la Roma, unde s-a transformat intr-o Institutie...
Mai apoi, de-a lungul secolelor, in Europa, a devenit o Cultura.
In final, in America, s-a facut din el o Afacere...
Astazi, instrainati unii de altii, motivati si adunati de diverse interese, simtim nevoia intoarcerii la Dragostea dintai, simtim ca e vremea Impacarii!
"Crestinismul nu seamana cu nicio alta religie. Esenta crestinismului nu este un set de invataturi, ci insasi persoana lui Cristos.
Crestinismul nu reprezinta o chemare la a invata un sistem de reguli nou referitor la cum sa fii o persoana mai buna sau cum sa traiesti o viata mai buna; nu a fost alcatuit ca o explicatie potrivita pentru misterele de nepatruns ale vietii. Nu a fost dezvoltat de catre filozofi ca sistem de gandire etica cu rolul de definire a comportamentului. Nu a fost pus la punct si nici potrivit pe masura nevoilor omenirii ca o terapie de ajustare.
Este o chemare la a fi una cu El, ca sa ajungem, prin aceasta unitate, la acel "singur lucru" pe care il vrea si de care are cu adevarat nevoie orice persoana de pe pamant- implinirea desavarsita a tuturor dorintelor in cadrul unei relatii eterne de dragoste neintinata. "
-Josh McDowell & Thomas Williams, Relatie prin Cuvant, Ed.Scriptum, Oradea, 2008 , p.25
*preluat de pe http://paginadeviata.blogspot.com *
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
