Wednesday 30 March 2011

Versetul zilei

Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.

Geneza 18:14
Posted by Crestinul at 07:18

13 comments:

  1. Anonymous30 March 2011 at 11:14

    Nu vreti sa ne incurajam un picutz, noi, cei care citim versetul zilnic si sa lasam un mesaj cu o experienta personala, in care Dumnezeu pe baza promisiunilor Lui s-a ingrijit de nevoile/dorurile noastre; experienta rasunatoare asa ca a Sarei si a lui Avraam, cu ecuatia data lor nu cred ca avem, insa ceva "nemeritat", doar pe baza credintei trebuie sa fie si in viata noastra.
    Exemplu: am cerut mantuirea unui suflet din casa mea in anul 2005, si Dumnezeu mi-a raspuns si sunt profund recunoascatoare.
    Va astept si pe voi !:)
    Damaris

    ReplyDelete
  2. Crestinul30 March 2011 at 12:13

    Eu unul am asistat la o vindecare, in urma unei simple rugaciuni. A fost fantastic, unul din pastori a spus ca ne rugam si atunci, iar ca data viitoare rugaciunea va fi facuta "ca la carte", cu ungere, etc. Insa Dumnezeu a hotarat sa lucreze in clipa aceea, iar durerile persoanei au disparut fara sa mai apara vreodata.

    ReplyDelete
  3. Anonymous31 March 2011 at 08:55

    tot eu...
    nu am specificat ca Dumnezeu a chemat "Acasa" acea persoana dupa o luna si jumatate, unde totul era pregatit si unde era asteptata.
    Sa primesti viata vesnica in pragul vesniciei este atat de spectaculos ca si copilul daruit la 100 ani.
    Cat despre exemplul dat de "crestin": te-ai gandit ca cineva dintre voi are darul vindecarii?

    ReplyDelete
  4. Symona1 April 2011 at 12:10

    Cand am cerut frati in credinta in dorinta de a le fi un sprijin si am ajuns sa fiu eu insami incurajata prin ei, mi se pare minunat…niciodata un bine semanat nu va ramanea fara raspuns. Acesta este un exemplu recent prin care am inteles ce dragoste mare are Domnul, cum El vorbeste, raspunde si lucreaza in viata noastra asa cum nici nu ne asteptam. Si sunt sigura ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, in masura in care sunt dupa voia lui Dumnezeu…dar, trebuie sa avem grija ce anume cerem.

    ReplyDelete
  5. maria1 April 2011 at 13:48

    Minunate incurajari!De curand am intrat in somaj,m-am dus sa imi depun dosarul,ma grabeam,lasasem copii singuri in casa.Cum e tipic la noi,am fost plimbata de la un ghiseu la altul vreo 45de minute.Insfarsit reuseam sa vorbesc cu cineva care sa imi primeasca dosarul.Printre acte,cerinte la dosar etc.am inceput o converastie cu acea dna.Foarte repede am aflat ca era tare necajita pentru ca nu avea copii (astepta cam de 10 ani).Mi-a fost tare mila de ea pentru ca m-am gandit cum ar fi fost viata mea fara minunatii copilasi.I-am spus ca nu trebuie sa isi piarda speranta ,si sa se roage lui Dzeu pentru ca doar EL poate sa rezolve acest lucru.Am plecat de acolo si am inceput sa ma rog pentru ea (asa cum m'as fi rugat pentru mine intr-o astfel de situatie).Luna urmatoare (martie)cand m-am dus sa imi vizez carnetul de somaj ,dna radia de fericire si nu contenea saimi spuna cat este de fericita ,atat ea cat si familia ei .DA...era insarcinata .Mi-au dat lacrimile,am simtit prezenta lui Dzeu si ca mana Lui a fost acolo. De cum am ajuns acolo a inceput sa le spuna colegelor ca eu sant prietena ei .Abia o stiam de o luna si jumatate .Nu m-am rugat pentru ea doar ca sa scap de oobligatie (morala)ci doar ca mi-am dorit din tot sufletul ca Dzeu sa ii daruiasca un copil.Ii multumesc LUI pentru felul in care stie sa raspunda fiecaruia dupa nevoia lui !

    ReplyDelete
  6. maria1 April 2011 at 14:00

    Ideia e ca de luni de zile sau chiar ani, ma rog pentru anumite lucruri,la acel moment eram putin dezamagita ca nu primesc un raspuns la problemele mele.Cand Dzeu i-a raspuns acelei femei ,de fapt mi-a raspuns si mie.Am fost mult incurajata si am inteles din nou ca timpul Lui e diferit de al nostru ,pentru orice.

    ReplyDelete
  7. Crestinul1 April 2011 at 15:11

    Minunat, slava Domnului!

    ReplyDelete
  8. Unknown1 April 2011 at 18:43

    Multumesc Maria!
    Asta e intrebarea care ma macina demultisor... ce fac cand ii incredintez viata mea si viata celor dragi mie lui Dumnezeu si vad ca planurile mele nu corespund cu ale Lui...si se ridica intrebarea eu a cui sunt? sau Cine esti Doamne? si nu stiu cum sa mai calc pe pamantul acesta ca sa nu strivesc si bruma de credinciosie care ma ridica.

    ReplyDelete
  9. maria4 April 2011 at 14:55

    Cand mama e la bucatarie si pregateste ceva bun,inseamna ca dureaza mai mult ca de obicei,asa ca pentru cei care asteapta masa,e greu sa astepte pentru ca le e foame.Cred ca asa e si cu Domnul....cu cat intarzie mai mult,inseamna ca pregateste o binecuvantare mai mare decat stim noi sa cerem.Mai stiu ca uneori,doar prin suferinta ajungem la binecuvantari!Eu personal am facut gafe ,alegand singura diverse lucruri care mi se pareau bune si am avut mult de suferit.Slava Domnului ca a venit o vreme in care i-am cerut sa ma ajute :sa iubesc cum a iubit EL,sa am dragoste ca a Lui..... sa fiu o binecuvantare pentru familia mea ,pentru cei din jur...etc de fapt sa fiu o farama din EL,in tot ce fac.Ii multumesc pentru ca m-a ascultat...nu imi iese intotdeauna dar ma straduiesc.uite o sa iti las e-mailu meu mariaduma73@yahoo.com daca vrei poti sa imi scrii.pentru Damaris

    ReplyDelete
  10. Unknown4 April 2011 at 19:34

    Multumesc , Maria! Ma faci sa plang! :)

    ReplyDelete
  11. maria5 April 2011 at 08:19

    In starile noastre de fapt se reflecta mereu timpul pe care il petrecem cu DZEU.Spun asta din experienta.O sa spun ce mi se intampla mie.Daca atunci cand ma trezesc,aman toate lucrurile pe care urmeaza sa le fac,acordand prioritate maxima timpului meu de rugaciune,orice s-ar intampla in ziua respectiva ,sant OK.Tot eu desi stiu urmarile,uneori ma grabesc sa fac diverse lucruri "urgente" si aman timpul de rugaciune.Atunci ,poate copilului nu ii place mancare,hainele,celalalt plange ca vrea nu stiu ce .....evident ca cel rau abia astepta si cauta sa imi aduca in minte tot ce nu e rezolvat. Poate nu e nici jumatatea zilei si deja ma simt de parca nu se mai termina.In asteptarea interventiei lui Dzeu in viata nostra, conteaza atitudinea (de multumire).Cand cerem un lucru, dupa voia Lui,ii multumim de ca si cum l-am fi primtit.Mai stiu ca o jumatate de ora petrecuta in rugaciune,e buna .O ora deja te face sa plutesti .Dupa o ora si jumatate,simti ca usor ,usor iti iei zborul,adica pleci intr-o excursie numita CER.Nu stiu cum e dupa o ora si jumatate dar imi doresc sa aflu.Mi-as dori ca in fiecare zi ,fie sa plutesc ,fie sa merg in excursie atat eu cat si cei dragi mie dar lucrurile nu stau mereu asa.Fiti binecuvantati !

    ReplyDelete
  12. Anonymous5 April 2011 at 11:17

    pentru Maria.
    Rugaciunea ta este intotdeauna rostita? dama

    ReplyDelete
  13. maria5 April 2011 at 13:22

    Da,este intotdeauna rostita. Problema e cu timpul.Desi mi-as dori sa fie cat mai mult ....petrec atat cat pot in fiecare zi.

    ReplyDelete

Subscribe to: Post Comments (Atom)
 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator