Daca cineva incepe sa creada fara ca mai inainte sa se fi pocait, el va continua sa se sprijine pe o autoritate si in viata cea noua. Va fi o autoritate necontrolata pentru el cartea sfanta a religiei sale; vor avea autoritate pentru el crezurile si obiceiurile confesiunii din care face parte. Pentru el, orice discutie se curma atunci cand poate afirma despre un lucru: "Asa a zis intemeietorul religiei careia ii apartin, asa scrie in cartea cutare". El nu cerceteaza cu mijloace independente masura in care poate da crezare deplina cuvintelor celui care este autoritate pentru el.
Sufletul a pierdut, astfel, darul cel mai pretios primit din partea lui Dumenzeu - si anume independenta sa. Or, Dumnezeu doreste atat de mult ca sufletul sa-si pastreze independenta, incat El insusi nu pretinde credit in nici o chestiune doar pe simplul fapt ca El este Dumnezeu. In Biblie, El, Stapanul aduce dovezi pentru afirmatiile Sale, face semne si minuni pentru a convinge, argumenteaza, spune sufletelor: "Judecati voi insiva intre Mine si voi!". Ba mai mult, ni se arata in Biblie cazuri cand suflete de oameni biruie pe Dumnezeu prin dreptatea cererilor lor. (Fetele lui Telofhad, Moise si altii).
* "Oglinda sufletului omenesc" de R. Wurmbrand"*
Tuesday, 14 April 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment