Cand atuncea-n seara Cinei
de Traian Dorz
Cand atuncea-n seara Cinei,
Doamne, Tu, Invatatorul
chiar si Iudei vanzatorul
i-ai spalat supus piciorul,
si-ai sezut cu el alaturi, si-ai mancat cu el o pane:
- ne-ai dat pilda umilintei ce pe veci de veci ramane.
Ca oricine-ar vrea pe lume,
printre-ai Tai, sa fie mare,
sa slujeasca tuturora, mai smerit ca orisicare!
...O, dar azi cati ucenici sunt inaltati si-n bogatie
cum pot ei sluji la altii
daca nu-Ti slujesc nici Tie!
Cu treizeci de-arginti pe Iuda
cand l-a amagit Soborul
pentru dansii s-a facut el din apostol
- vanzatorul!
Dar apoi mustrat de gandul care nu-i vroia sa taca
sub povara deznadejdii, el s-a spanzurat de-o craca.
- In acele zile Doamne
pofta de arginti flamanda
doar pe unul din apostoli
l-a invins ca sa Te vanda.
Astazi insa, cati dintr-insii
avand punga-n veac saraca,
gata sunt in orice vreme
si pe-un pret mic s-o faca!
si-o fac linistiti aceasta,
far-sa simta barem truda
si mustrarea constiintei
ce-a avut-o pan-si Iuda!...
Cand sub greutatea lumii asudai in Ghetsimanii,
band paharul greu al jertfei
si-asteptai supus dusmanii,
Tu purtai povara Singur si durerea cea amara
cei apropiati Isuse, linistiti dormeau afara.
...Ca atunci Tu-nduri si-acuma
Singur si din greu, amarul
caci in loc sa se miceasca tot mai mare e paharul
si pe mii de cruci cand iarasi lumea-i gata sa Te-aseza
vai cum dorm, si cati, acei pusi de Tine
sa vegheze!...
Cand erai pe cruce Doamne, sus pe varful Capatanii
si scuipau spre Tine-n hule arhireii si batranii,
trecatorii si soldatii -
in noroadele haine -
tot a mai ramas un prieten, un apostol, langa Tine,
o dovada a iubirii si un martor spre osanda
lumii ce-a-nsetat de sange si de-omor a fost flamanda!
...Astazi insa, cand Te scuipa mii de buze criminale
cand potop se nalta ura pan-la poala Crucii Tale
o, alaturea de Tine in a prigonirii cuie
dintre-ai Tai, atat de-adesea,
azi, Isuse, nici unul nu e.
In slavita dimineata cand ai inviat Isuse
Te-asteptau cei dragi cu lacrimi si cu bucurii nespuse
Te-asteptau nedespartitii:
magdalenele, zacheii
si pescarii Tai de oameni, de la Marea Galileii...
Astazi insa vai, adesea printre noi, a Ta-nviere,
numai iude-o mai asteapta sa Te vanda cui Te-ar cere,
numai ane si caiafe sa Te chinuie-n durere,
numai cruci, otet si fiere,
numai buze sa Te scuipe,
numai guri sa Te huleasca -
...asta ti-e recunostinta, cruda gloata "crestineasca".
O, voi toti crestini de forme, de parada si de nume
ce-aveti sfanta datorie de-a-L sluji pe Domnu-n lume!
- ce raspundere-uriasa veti avea la Judecata
pentru lumea asta intreaga ce-o lasati intunecata
sa se piarda-n ratacire de Hristos instreinata
far-sa-i aratati Lumina cu o viata-adevarata!
Far-sa-i dati o marturie prin viata si prin fapta
ca traiti in curatie
si-I cunoasteti Calea Dreapta!
Caci in loc de-apostolie si lucrarea cea curata
voi traind in fardelege faceti slujba vinovata
pentru care nu-i uitare nici iertare niciodata!
Voi va pierdeti...
raul creste...
iadul rade si petrece
Cand veti intelege oare?
- Caci e ceasul doisprezece!
*www.resursecrestine.ro*
Friday, 17 April 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment