Mantuirea in Vechiul Testament - Credinta sau Fapte?

Ideea conform careia dragostea lui Dumnezeu si mantuirea pot fi castigate prin fapte bune, este larg raspandinta in mare parte din lumea crestina. Totusi, aceasta idee este in antiteza cu crestinismul. Aceasta credinta, a salvarii prin fapte, este cel mai vizibila in iudaism. A aparut intr-un sistem care este dedicat invataturii si aplicarii legilor stricte. Legea data de Dumnezeu, a fost extinsa cu regulile create de oameni, pe masura ce ei incercau sa acopere fiecare aspect al comportamentului uman. Ca rezultat, legea iudaica este acum atotcuprinzatoare si chiar mai greu de respectat decat atunci cand a fost data de Dumnezeu.

Corect in fata lui Dumnezeu

Cum putem deveni suficient de buni pentru a fi acceptati in ochii lui Dumnezeu? O mare parte a omenirii a decis ca un om poate deveni placut pentru Dumnezeu, daca faptele bune le depasesc pe cele rele. Problema este ca aceasta conceptie nu este sustinuta in Vechiul Testament. Cuvantul ebraic yeshuah, sau derivatele sale, se traduc prin "mantuire, salvare, ajutor" si in majoritatea cazurilor se refera la o lucrare a lui Dumnezeu. De fapt, in 104 din 106 cazuri, "mantuire" reprezinta o lucrare a lui Dumnezeu, fara nici un fel de efort din partea oamenilor (1). Un verset din Psalmi, in mod specific leaga mantuirea de credinta:

"pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul (mantuirea) Lui."

Psalmii 78:22

Un alt verset, indica destul de clar ca oamenii nu sunt capabili sa intervina in favoarea lor, din cauza pacatului:

Isaia 59:15 Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nici o neprihănire.

Isaia 59:16 El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte.

Exemple de credinta

Scriptura abunda in exemple de oameni socotiti placuti lui Dumnezeu, prin credinta. Abel, prin credinta a adus o jertfa placuta lui Dumnezeu (2), in timp ce Cain o adus o jertfa spre care Dumnezeu nu a privit cu placere. Enoh, prin credinta a mers cu Dumnezeu si a fost luat de Dumnezeu in ceruri (4). Prin credinta, Noe a construit arca la o distanta enorma de ocean (5). Avraam, prin credinta, si-a parasit tara natala (6) si a mers in tara Canaanului, asa cum i-a spus Dumnezeu (7). Geneza ne spune ca Dumnezeu a considerat credinta lui Avraam neprihanire (8). Mai tarziu, Avraam l-a oferit pe Isaac, singurul sau fiu, ca o jertfa lui Dumnezeu (9). Desi Dumnezeu a intrerupt sacrificul pe care Avraam avea de gand sa il faca (10), el a mers prin credinta si ar fi facut ceea ce Dumnezeu ii spusese.

Cartea Exodului abunda in exemple de credinta si necredinta. Prin credinta mama lui Moise l-a pus intr-un cos pentru a fi descoperit chiar de oamenii care doreau sa il omoare ( egiptenii) (11). Mai tarziu, oamenii au crezut in Dumnezeu si au pus sange de miel pe pragul de sus, ca un semn al credintei, pentru ca Dumnezeu sa crute primii nascuti (12). Prin credinta, Moise si-a ridicat mainile si Domnul a despartit Marea Rosie, pentru ca fiii lui Israel sa scape de egipteni (13).

Prin credinta, fiii lui Israel s-au uitat la sarpele de arama pentru a fi aparati de serpii veninosi (14). Prin credinta, Rahav, curva, a ajutat spionii lui Israel si a nadajduit in Dumnezeu lor (15). Prin credinta, fiii lui Israel, au inconjurat Ierihonul timp de sapte zile pana la prabusirea zidurilor (16). Prin credinta, Ghedeon l-a lasat pe Dumnezeu sa ii reduca armata de la 32.000, la 10.000 (17) si apoi la 300 pentru a-i cuceri pe madianiti (18).

Pe langa numeroasele exemple de credinta din Vechiul Testament, exista foarte multe versete din Vechiul Testament care promoveaza si incurajeaza credinta in Dumnezeu si fagaduintele Sale (19). Alte versete critica lipsa de credinta (20). Habacuc spune ca "cel neprihanit va trai prin credinta lui" (21). Desi multi evrei ortodocsi cred ca se vor putea justifica prin urmarea legii, Dumnezeu specifica clar ca El a ales poporul evreu datorita promisiunilor sale si nu din cauza neprihanirii lor (22). Multe alte versete ne indica ca toti oamenii au pacatuit si s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu (23). Deci mantuirea, trebuie sa se bazeze pe altceva decat pe neprihanirea indicata de lege.

Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Articolul original aici

Referinte:

1.
Vezi articolul original

2.
Geneza 4:4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

3.
Geneza 4:7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti."

4.
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

5.
Geneza 6

6.
Geneza 12:1 Domnul zisese lui Avram: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

7.
Geneza 12:4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.

8.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

9.
Geneza 22:2 Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune."

10.

Geneza 22:10 Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

Geneza 22:11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: "Avraame! Avraame!" "Iată-mă!" a răspuns el.

Geneza 22:12 Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine."

11.
Exodul 2:3 Ne mai putând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.

12.
Exodul 12:23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

13.

Exodul 14:16 Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mâna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

Exodul 14:17 Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

Exodul 14:18 Şi vor şti Egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea."

Exodul 14:19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

Exodul 14:20 El s-a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

Exodul 14:21 Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.

Exodul 14:22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

14.

Numeri 21:8 Domnul a zis lui Moise: "Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi."

Numeri 21:9 Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.

15.
Iosua 2:1 Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: "Duceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul." Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo.
Iosua 6:17 Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi.

16.

Iosua 6:4 Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe.

Iosua 6:5 Când vor suna lung din cornul de berbec, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte."
Iosua 6:20 Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate,

17.
Judecatorii 7:3 Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ,Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului". Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors, şi au mai rămas zece mii.

18.

Judecatorii 7:5 Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: "Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăieşte câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi".

Judecatorii 7:6 Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea.

19. Geneza 15:6, Exod 4:31, 14:31, 19:9, Psalmii 27:13.

20. Numeri 14:11, 20:12, Deuteronom 9:23, Psalmii 78:22,32, 106:24, Isaia 53:1.

21.
Habacuc 2:4 Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.

22.

Deuteronomul 9:4 Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: "Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia." Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.

Deuteronomul 9:5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

Deuteronomul 9:6 Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat.

23. Psalmii 53:2-3, 143:2, Isaia 64:6, Ieremia 2:29, Daniel 9:11